„Tună frig și ieși căldură”. De vechiul Echinocțiu, scoateți vinul, bâtele și focul

Obiceiuri arhaice de Vechiul Echinocțiu de primăvară.

Situată exact la limita dintre „Babele” și „Moșii” începutului de martie, când, după cum spun poveștile, Baba Dochia moare și se transformă în stană de piatră, iar Moșii sunt jertfiți pe rug pentru dreapta lor credință, ziua de 9 martie are o mulțime de semnificații, de la cele mai păgâne, la cele mai creștine.

Vechiul echinocțiu și început de an agrar, limita dintre iarnă și vară și sărbătoarea celor 40 de Mucenici (sau Măcinici) fac din 9 martie o zi încărcată de ritualuri de purificare, protecție și sacrificiu.

Practici păgâne de alungare a frigului, focuri echinocțiale, jertfe antropomorfe sau beții rituale sunt doar câteva dintre actele asociate tradițional acestei zile.

„Tună frig și ieși căldură, să se facă vreme bună”

Pe vremea când oamenii încă mai păstrau ritualuri străvechi, toate așezările erau acoperite de nori de fum în diminețile de 9 martie, pentru că se aprindeau focuri de purificare.

Aflați în jurul focurilor, tinerii săreau unul după altul peste flăcări pentru ca fumul să le pătrundă în haine și să îi protejeze de șerpi. De asemenea, ei băteau cu bâtele în pământ, ca să intre frigul și să iasă căldura.

Bătăile în pământ erau date în numele „Moșilor”, considerați a fi spirite ale strămoșilor, identificați în creștinism cu cei 40 de Mucenici. În timp ce loveau pământul, aceștia strigau în cor:

„40 de sfinți voinici

Dați cu botele-n pământ,

Ca să tune frigul

Să iasă căldura!”

(potrivit lui Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești, Editura Elion, 2007).

Cine sunt cei 40 de Mucenici

Mucenicii sunt 40 de bărbați care au trăit în Armenia în vremea împăratului Licinius (308-324). Erau soldați creștini și făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata.

De origine erau romani și greci, amestecați cu armeni. Când a aflat despre credința lor creștină, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine la idoli.

Deoarece au refuzat, bărbații au fost întemnițați timp de opt zile și bătuți cu pietre, după care au fost condamnați la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. După ce a murit unul dintre ei, alții au început să se roage, iar credința lor a făcut posibilă o minune: apa lacului s-a încălzit iar bărbații au supraviețuit.

Guvernatorul a poruncit apoi să li se zdrobească picioarele cu ciocanele, iar toți au murit în urma acestui supliciu. Cei 40 de mucenici s-au numit: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie (potrivit crestinortodox.ro).

Beția rituală

O mică urmă a vechilor sărbători bahice ale antichității este un ritual ce are loc în ziua Măcinicilor. Se spună că în această zi trebuie să bei 40 sau 44 de pahare cu vin, iar mai demult oamenii credeau că acest vin se transformă de-a lungul anului în sânge și putere de muncă.

Dacă cineva nu poate bea atâtea pahare cu vin, acea persoană trebuie cel puțin să guste sau să fie stropită cu vin. Numărul paharelor de vin ar corespunde cu numărul Mucenicilor din Sevastia, care s-au sacrificat pentru credința lor.