Zile cu Coarne de Berbec. Vine forța fertilizatoare a focului originar

Un simbol explicat - Coarnele Berbecului.

Dumnezeu a creat o lume perfectă, în care, dacă nu am avea cărți sacre, am putea învăța totul de la animale...

Primul semn al zodiacului și element de foc, berbecul este întotdeauna un început. Asociat direct cu energia solară, cu lumina, el este cel care vine și aduce scânteia vieții, a entuziasmului și mai ales a acțiunii.

Etimologic, numele berbecului și al mielului, „agni”, vine dintr-o veche limbă indo-europeană și înseamnă „focul originar”, sursă a creației. Coarnele de berbec cu forma lor spiralată sunt unul dintre cele mai vechi elemente de ornamentică, pline de semnificații puternice.

În majoritatea culturilor și religiilor, berbecul este o prezență notabilă.

În primul rând, berbecul înseamnă început. El merge în fruntea turmei, are energia de a lansa idei, proiecte, acțiuni, pe care de cele mai multe ori nu le duce la capăt, pentru că, de fapt, treaba lui este „a începe ceva”. El este adesea asociat cu forța naturii. Această analogie vine din asemănarea temperamentului său cu cel al naturii: berbecul poate fi cel mai calm și blând animal (la urma urmei este un biet ierbivor de talie medie), dar poate deveni extrem de violent când se înfurie și atacă cu coarnele, aruncându-se, practic, cu capul înainte, indiferent de obstacole.

Berbecul, element ancestral de forță

Anticii greci îi atribuiau berbecului virtuțile lui Zeus, de unde și analogia făcută uneori între berbec și tunet, fulger sau furtună. La vechii egipteni, berbecul este unul dintre cele 12 animale sacre, asociate celor 12 ore din zi și din noapte, de unde și celebra Alee a Berbecilor, dedicată zeului Amon, din Luxor, pe malul drept al Nilului.

În mitologia celtă, berbecul este simbol al forței naturii, fertilității, o forță penetrantă, un element care are puterea de a fecunda, de a răni sau de ucide, în funcție de modul în care își folosește forța.

Berbecul, animal de sacrificiu

În Vechiul Testament din Biblie și în Coran, berbecul este un animal asociat ideii de sacrificiu pentru divinitate. În Roma antică exista obiceiul de a oferi un berbec părinților unui tânăr ucis prin imprudență.

Romanii foloseau cu mare succes binecunoscutul „cap de berbec” pentru a sparge porțile inamicilor iar acest element este folosit și în arhitectură. Coarnele de berbec sunt, de asemenea, un simbol puternic și des întâlnit.

Era considerat un element de forță și de victorie, de aceea era aplicat pe echipamente militare, pe partea din față a vapoarelor. În forma lor de spirală, coarnele de berbec simbolizează elanul de viață, eternul început, eterna renaștere a vieții, a luminii, specifice începutului primăverii.

Forma sa curbată și spiralată are puterea de a schimba energiile și de a le echilibra.

Berbecul și sufletul pereche

Adepții cultului Kabbalah – o tradiție evreiască veche de peste 6000 de ani – consideră coarnele de berbec un instrument care ajută la găsirea sufletului pereche. Există diverse ritualuri practicate în acest sens, în care cel care dorește să își găsească iubirea suflă în corn de berbec.

Cornul abundenței, acea celebră regiune relativ fertilă din deșertul Asiei Mici este considerată „leagănul civilizației” și este asociată în mod direct, în tradiție, cu cornul berbecului.

Coarnele de berbec sunt folosite, din cele mai vechi timpuri, și în înfrumusețarea obiectelor și a hainelor. Cel care poartă pe haine acest simbol se pune în directă legătură cu principiile de bază ale universului: forța creatoare, eternul început, puterea vitală a semințelor.