Ziua grindinii: Cum să ne ferim de „ploaia înghețată de suflarea balaurului”

vg

Demult, tare de mult, ziua de 8 iulie era o sărbătoare. O zi aflată în directă legătură cu două elemente cu o prezență puternică în viața oamenilor la început de Cuptor, și anume grâul și grindina. O zi în care se cinstea o entitate protectoare a recoltelor de cereale, Pricopul. Prin definiția specialității sale, acesta proteja, implicit, și de căderea grindinii. Iată cum se petrecea totul în vechime în ziua de 8 iulie.

8 iulie, sărbătoarea Pricopului

Mai demult, nu se muncea pe 8 iulie, deoarece se considera că Pricopul purta de grijă celor ce lucrau pe câmp, apărându-i de vânturi, de foc și de opăritul cu uncrop. Dacă ziua Pricopului era ținută așa cum impuneau datinile bătrânești, țăranii erau convinși că sfântul le va apăra semănăturile de grindină sau de „piatră”, numele sub care mai era cunoscută grindina în popor. Dacă Pricopul era mulțumit de modul în care oamenii îi țineau sărbătoarea, acesta ardea (adică topea) boabele de gheață, trimițând pe pământ ploaie curată.

Grindina, sau „ploaia înghețată de suflarea balaurului”

Ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de „teoria conspirației” nu este un fenomen deloc nou. Practic, în vechime, oamenii asociau originea grindinii cu „ploaia înghețată de suflarea balaurului”, care era dirijată spre pământ de așa numiții „solomonari” sau „framazoni” (adică… francmasoni!). Cu alte cuvinte, ideea determinării fenomenelor meteorologice în funcție de anumite interese oculte ar fi la fel de veche cum sunt fenomenele însele.

Denumirea de „piatră” a grindinii ar veni de la concepția arhaică potrivit căreia norii ar fi niște pietre uriașe care atunci când se izbesc produc tunete, fulgere și ploi cu gheață.

Metode arhaice de apărare împotriva grindinii

De teamă că rămân fără recoltă și, în consecință, fără hrană, iată ce făceau oamenii pentru a nu fi atacați de grindină: înfigeau cuțitul sau toporul în pământ, în grindă sau în pragul casei, se trăgeau clopotele la biserică, se aprindeau lumânările de la Înviere, se ardeau crengile de la Rusalii sau sălciile sfințite de la Florii, introduceau în zidurile caselor așa numitele „ceraunii”, niște pietre foarte rare, numite și pietre de fulger, care astăzi mai pot fi văzute doar extrem de rar, în expoziții etnografice).

Pentru informațiile din care am compus aceastră mică poveste mulțumim, ca de fiecare dată, prietenului Marcel Lutic de la Iași, autor al cărții Timpul sacru – Sărbătorile de altădată (Ed. Kolos, Iași, 2009).

*Foto: Lan de grâu cu corbi – pictură de Vincent van Gogh

Distribuie pe rețelele de socializare

Despre autor : Tanasica


0 Comentarii

Spune-ti parerea

Emailul nu va fi publicat.

three × 4 =

Articole asemanatoare