Ia tradițională și bluza rustică. Ce e una, ce e alta și de ce e important să le deosebim

traditii textile din lada de zestre blog

Trăim vremuri moderne. Practic, în fiecare secundă se bate un nou record al modernității dintotdeauna. În aceste vremuri moderne, avem idei moderne, vizităm locuri moderne, plimbăm animale moderne, cu vehicule moderne, ne îmbrăcăm și ne încălțăm cu obiecte moderne. Suntem niște ființe tot mai noi și mai moderne în fiecare zi. Iar atunci când prezentul nostru modern ne copleșește, ne oprim puțin, ne uităm un pic în urmă și ne vedem tot pe noi. Pe noi cei de mai demult, pe noi cei „tradiționali”. Ne recunoaștem, ne bucurăm să ne reîntâlnim și ne îmbrățișăm, pentru că ne regăsim frumoși, mai mare dragul.

Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care „tradiționalul” din noi și din jurul nostru ne însoțește și ne va însoți mereu în parcursul nostru modern. Cu alte cuvinte, Tradiția a fost dintotdeauna și este acum, parcă mai mult ca niciodată, pe „val”.

Cu mult timp înainte să devină „la blouse roumaine”, ia era (o spunem cu toată convingerea) cea mai frumoasă bluză de pe fața pământului. De sute de ani, femeile de pe aceste meleaguri își coseau cămășile cu mâna, care mai de care mai ingenioase. Modelele și culorile pe care le alegeau spuneau, pe rând, câte o poveste despre cea care le făcea sau le purta. Vârsta, condiția sau poziția socială, zona din care provenea, relieful și caracteristicile mediului înconjurător, ocupația, statutul, preferințele, emoțiile și multe alte chestiuni puteau fi dubuite despre o femeie, „citind” ia pe care o îmbrăca.

ie coarnele cerbului

„Tradițional” este, de fapt, acum ceea ce mai demult era „personal”

Modelele geometrice cusute pe ii, inspirate din gospodărie, din unelte, din coarnele animalelor din curte, cruciulițele cusute în felurite ornamente, menite să le protejeze pe purtătoare de rău, florile cu diverse virtuți și culori aveau și ele rolul lor. Spiralele, romburile, triunghiurile, cercurile și hexagoanele, toate erau o formă de expresie a marilor adevăruri universale: echilibrul, unitatea, ciclicitatea, forța energiei vitale a eternului început și multe altele.

În timpurile pe care le trăim noi, acest „tradițional” devine și el modern. Frumoasele forme geometrice în cruciulițe, spirale, triunghiuri și romburi apar peste tot, de pe hainele vechi pe cele noi, pe tot soiul de obiecte, în toate culorile. De multe ori, însă, formele rămân doar forme, lăsând la o parte, cea mai importantă parte a lor, semnificațiile, care practic le fac atât de spectaculoase.

Ia, o continuă sursă de inspirație pentru pasionații de modă

Ia, prin croiul, cromatica, ornamentica și toate caracteristicile sale a fost și continuă să fie o sursă de inspirație pentru pasionații de modă. Tot felul de piese de vestimentație al căror concept pornește de la ia tradițională au apărut în peisaj, pe întreaga planetă. Bluze, cămăși, rochii, fuste, poșete, sandale cu „motive tradiționale”, sunt articole din ce în ce mai irezistibile. Unele dintre ele sunt atât de frumoase încât te fac să visezi la ele cu ochii deschiși. Nu e de mirare că tot mai multă lume poartă articole extrem de conconformiste și minunate, inspirate din tradițional.

Aspectul „rustic” dat de ceea ce azi poartă în general eticheta de „motive tradiționale” le dă purtătorilor impresia unui sentiment de aparteneță la o lume liberă, liniștită, bună, spirituală, sau pur și simplu le place din punct de vedere estetic.

Așa a apărut și bluza rustică, o piesă inspirată din ie, cu ornamente și un croi asemănător. Este, pe bună dreptate, preferată de multe purtătoare, pentru că este frumoasă, originală, confortabilă, ușor de integrat într-o ținută de zi cu zi, dă culoare și stil unei costumații. Dar,  de multe ori, bluza rustică este denumită în mod eronat „ie”.

Ce se întâmplă pe drumul de la ie la bluză rustică

Pentru că noi, aici la Tradiții Textile, iubim toate culorile și toate formele universului, în special formele arhaice, în culori potrivite, le iubim poveștile și sensul originar, ținem să împărtășim cu dumneavoastră, dragii noștri cititori, câteva elemente esențiale de distincție între ceea ce înseamnă o ie și ceaa ce este bluza rustică, o piesă inspirată din ie.

Văzând, astăzi, conceptul de „tradițional” redus, de multe ori, la niște forme ornamentale abstracte, simțim că este necesar să clarificăm câteva aspecte, cel puțin în ceea ce privește hainele.

Diversitatea pieței vestimentare din ziua de azi, pe care o susținem și o respectăm, face de multe ori dificilă distincția clară între piese.

Cum facem distincția

O ie poate fi recunoscută după câteva caracteristici simple:

  • culorile – alese în funcție de vârsta și statutul social al purtătoarei

  • ornamentica – modele cu semnificații clare, specifice locului de unde provine ia

  • materialul – întotdeauna alb, natural, din bumbac.

  • prețul – prețul unei ii care întrunește câteva condiții de bază ale conceptului original este de câteva sute de lei.

De multe ori apar bluze asemănătoare iilor, acele bluze rustice, pe care multă lume le confundă cu iile. Elementele care disting bluza rustică de ie sunt:

  • materialele sintetice

  • culorile aleatorii

  • ornamentica fără semnificații

  • prețul mic

De exemplu, în ultimii ani ia românească a suferit aproape o cucerire fizică din partea „iei chinezești”, care umple magazinele, tarabele și uneori chiar târgurile, la niște prețuri foarte mici. Ei bine, da, în China se fabrică și bluze cu ornamente rustice, inspirate din ia românească, dar care, așa cum am spus mai sus, nu întrunesc condițiile elementare ale unei ii.

Chiar și ia s-a modernizat puțin

Desigur, comparativ cu ia purtată de femei în urmă cu sute de ani, ia zilelor noastre a făcut, și ea, câțiva pași în direcția modernității, din considerente de confort. Azi nu mai purtăm pânza de cânepă aspră, țesută în casă, pentru că preferăm pânzele mai fine, din bumbac, plăcute pielii. Tot din considerente de confort au apărut câteva elemente de stilizare, mai ales la gât și la mânecile iilor.

De asemenea, tehnicile de lucru s-au schimbat și ele. A coase o ie de mână îi ia unei femei câteva luni bune de muncă, adică e un rol care cu greu își mai găsește actorul în ziua de azi, când avem la dispoziție tehnologia, care ne ajută să economisim timp și energie în realizarea hainelor.

Totuși, pentru un grad cât mai ridicat de autenticitate, o ie trebuie să respecte în primul rând elementele de ornamentică, cromatică și croi, cu specificitățile lor.

Fiecare este perfect liber să aleagă să poarte exact ceea ce îi face plăcere. Oricât de frumoasă ar fi bluza pe care o purtăm, să îi facem cinstea de a-i spune pe adevăratul nume: ie sau bluză rustică.

Pentru că, vorba lui Anais Nin, „confuzia creează artă, dar prea multă confuzie creează dezechilibru”, iar, așa cum am stabilit puțin mai sus, ia, prin ornamentica sa, a promovat, de când lumea, minunatul echilibru al universului.

La mulți ani, ie dragă, să rămâi mereu așa cum ai fost dintotdeauna!

Distribuie pe rețelele de socializare

Despre autor : Tanasica


0 Comentarii

Spune-ti parerea

Emailul nu va fi publicat.

four × one =

Articole asemanatoare